Comentarii pentru: „Eu trăiesc după Biblie…”

de: „Eu trăiesc după Biblie…” « BISERICA „SECRETĂ“

„Eu trăiesc după Biblie…” « BISERICA „SECRETĂ“ — Wed, 18 Jun 2008 05:42:13 +0000

[...] Sursa: Despre Ortodoxie [...]

de: jjbo

jjbo — Mon, 21 Apr 2008 20:10:01 +0000

Pacatul nu e mod de viata. Dar iata mica diferenta. Pavel traia intr-o lume a zeilor pagani, o perioada in care crestinii erau extrem de putini, si evident ca Pavel ii sustine. Chestia e alta… “Iubirea nu cauta ale sale”, adica nu trebuie intotdeauna sa accentuam ca fariseul pe ceea ce am facut NOI, ci pe ceea ce noi NU AM facut. Aceasta e asezarea la masa pe locul mai rau, asa cum invata Hristos. Asta e smerenia. Pavel era apostol si era nefiresc sa spuna oilor pe care le pastorea ca el e rau. Desi gasim “sunt mai jos decat toti sfintii”. Si pana la urma e vorba de epistole care au fost facute fiecare in context aparte.
Smerenia nu se arata prin auto-numirea de pacatos, ci prin privirea la milele nemerse alaturi de omul care te-a rugat sa mergi cu el, la camasa nedaruita hotilor, la obrazul neintors dusmanului, etc. La propria neputinta. Si asta nu e predestinare la iad, ci e cererea mai cu lacrimi a Raiului.
Comparatia m-am straduit sa o fac obiectiva. Oricum trebuie de comparat lucrurile.
Morala pildei e aceasta: “Cel ce se innalta pe sine va fi smerit, si cel ce se smereste va fi innaltat”, si a fost spusa, de asemenea: “Catre cei care se credeau drepti”. Aceasta e morala pildei, acesta e sensul, aici merg faptele fariseului si a vamesului.
Iti doresc Raiul din suflet. Imi pare rau ca din atatea canoane ortodoxe, asculti numai de doua din ele….

de: Mihai

Mihai — Mon, 21 Apr 2008 13:49:57 +0000

Am spus anterior, dar voi mai repeta inca o data. Citeva idei, nu voi comenta tot raspunsul. Am spus ca pacatul nu e un mod de viata. Cercetind prin toate epistolele vedem ca Pavel avea cam cu toti probleme, sau mai bine zis toti aproape aveau probleme. Dar totusi observ ca Pavel ii numeste sfinti, mintuiti, copii ai lui Duimnezeu s.a.m.d. Apoi Pavel mai spune “calcati pe urmele mele cum si eu calc pe al lui Hristos”. Si multe alte exemple…
Se spune ca s-a luat ca exemplu pentru smerenie, daca credeti ca smerenia se arata prin aceea ca sa te numesti pacatos si sa te predestinezi singur pentru iad, atunci fa-o, dar nu cred ca in asta consta smerenia.
Si inca una: daca vei compara doua persoane dintre care una esti tu, cine va fi mai bun? Sigur ca tu! Daca vei compara religia ta cu alta care va fi mai buna si mai corecta? Sigur ca a ta!
Asa ca raman pe pozitia mea! Si cititi mai atent pilda cu vamesul si fariseul: vamesul si-a aratat starea, iar fariseul faptele. Vamesul a spus adevarul. Vasile baptistul a spus adevarul ca e mintuit. Mintuirea e un proces, nu e un eveniment. Biblia spune: cresteti spre mintuire. Vom fi mintuiti pe deplin cind vom ajunge in cer linga Domnul Isus! Astept cu nerabdare clipele acestea! Multumesc pentru atentie si ma scuzati pentru deranj!

de: jjbo

jjbo — Sat, 19 Apr 2008 07:12:42 +0000

Articolul în cauză vorbeşte nu de detalii, ci de esenţe. De concepte.
E foarte bine când omul trăieşte după Scripturi, dar e foarte rău când, după pocăinţă, el se consideră restul vieţii sfânt, nefiind. Aceasta e mesajul. “Cel ce se înnalţă pe sine – va fi smerit, şi cel ce se va smeri, va fi înnălţat.”

1. Prin “Eu trăiesc după Biblie”, am vrut să spun că e imposibil să faci TOT ce scrie acolo, pentru un om. Tendinţa de a trăi după cuvântul Domnului e una, iar afirmarea că omul întradevăr face totul, îl pune în faţa unor “experimente” de genul pe care le-a făcut moş Ion.

2. Nu cred că în cazul de faţă putem compara mântuirea cu pensia. Cu ce ne este obligat Dumnezeu? Cu nimic. Aceasta e dragostea Lui imensă. Despre siguranţa mântuirii putem vorbi atunci când cădem în disperare, iar de obicei – despre nădejdea mântuirii. La sfântul apostol Pavel găsim: “Credinţa, nădejdea, dragostea”. Şi totuşi, nu ar fi mai bine “nădejdea pensiei”?
Da, omul trebuie să facă tot ce îi stă în putinţă pentru mântuire, dar nu trebuie să spună că e deja mântuit, pentru că el are slăbiciuni omeneşti oricum, şi oricând poate cade, dacă Domnul nu îi va da har. Despre siguranţa mântuirii cu adevărat pot vorbi oameni care se roagă ziua şi noaptea, precum acelaşi Pavel. “Te pomenesc în rugăciunile mele ziua şi noaptea”.

3. Întrebarea e bună, întradevăr . Dar cred că anume aici aflăm despre “frica de Dumnezeu”, întâlnită, de altfel, în Noul Testament. Aici e practic nodul ce desparte neoprotestantismul de Ortodoxie. La această întrebare ortodocşii răspund cu rugăciune, cu frică de Domnul, şi cu drum drept. În Ortodoxie ea se interpretează ca fiind retorică. Neoprotestanţii o consiederă însă directă. Şi totuşi consider că răspunsul la această întrebare trebuie să fie mult mai profund.

4. Păcatul nu trebuie să fie mod de viaţă. Ceea ce am vrut eu să spun a fost că omul nu poate fi perfect, şi pentru această imperfecţiune trebuie să fie smerit. Evident că trebuie să lase păcatul, şi faptul că nu păcătuieşte i-l datorează Domnului “Şi nu ne duce pe noi în ispită”. Creştinismul nu e carieră militară, cheile Raiului şi iadului nu sunt la noi, noi trebuie să avem nădejdea, siguranţa ÎN POSIBILITATEA mântuirii, nu deja să ne credem fără păcat. Căci, de, Eva era în rai deja, şi tot l-a pierdut. Iar dacă avea frică de Dumnezeu, dacă era conştientă că poate pierde Raiul, că toate I le datorează Lui, atunci nu ar fi ascultat pe şarpe. Cred că şi exemplul lui Iov este relevant aici.

5. Tânărul a afirmat că trăieşte după Biblie. Moş Ion a verificat. Asta e tot. Nu spun că moş Ion e sfânt. “Neam din neam” – nu prevala păcatul şi întunericul – ci smerenia.

de: Mihai

Mihai — Fri, 18 Apr 2008 11:49:52 +0000

Cam s-a facut din tintar armasar.
Sa i-au pe rind greselile:
1. „Eu trăiesc după Biblie…” Dar dupa ce sa traiesc? Isus m-a mintuit, dar pe El in Biblie l-am descoperit. Biblia e Cartea cea mai tradusa, cea mai editata si cel mai important e ca Ea spune adevarul. Benjamin Franklin a zis: “Biblia are mai multe dovezi autentice decit intreaga istorie a omenirii!”
Ma laud ca traiesc dupa Biblie. 1 Cor. 1:26-31
2. “Credinţa în faptul că ei trăiesc după Biblie, îi face să-şi considere mântuire sigură,” – atunci dar ce ofera o mintuire sigura? Inchinarea la icoane? Mersul la biserica? Rugaciunea la sfinti?
Vreti siguranta la volan, va asigurati sanatatea, va asigurati un loc decent de trai, va asigurati un loc de munca, va asigurati pentru o pensie la batrinete, dar iata ca pentru vesnicie nu va asigurati cu viata vesnica.
3. “dacă ai să mori, unde crez că ai să ajungi, în rai sau în iad?”. “Nu ştiu, că-s păcătos rău, şi tare mă tem să ajung în fundu iadului…”. Dar nu e asta o intrebare buna? Si nu e asta un raspuns rau? Pai, daca te temi de iad, de ce nu intreprinzi nimic pentru a ajunge in rai?
4. „Dar eu am să ajung în rai!” „Da?” „Da, şi ştii de ce? Pentru că m-am pocăit.” „Şi, vreai să spui că eşti atât de drept?” „Da, nu am făcut niciun păcat după asta. Eu amu, cu baptiştii, trăiesc după Biblie, şi de aceea voi ajunge în Rai…”.
Cum poti sa zici ca esti pacatos dupa ce ai fost iertat? Deja e un pacatos iertat. Chiar si daca odata s-a intmplat sa pacatuiasca, se recunoaste pacatul, se regreta si se renunta, dar nici decum pacatul nu e un mod de viata.
Pai esti sigur ca vei nimeri in cer? Oamenii se asigura din timp pentru a avea siguranta ca la batrinete vor avea o pensie, dar iata cu viata vesnica se poate de jucat. “Daca o vrea Domnul o sa nimeresc eu pacatosul in rai!”. Pacatosii nu vor vedea Imparatia cerurilor! Nu fi relativ, fii sigur!
5. Alta problema la mos Ion: stie din Biblie numai ce-i convine, ca sa iasa el corect si nu ca sa-si iubeasca aproapele ca pe sine insusi. Daca prin palma a inteles dragostea pentru semeni, de ce lui nu si-a dat o palma? Ca sa se implineasca porunca “pe aproape ca pe sine”.
“neam din neamul meu nu a spus că este drept şi că trăieşte aşa cum trebuie, ci întotdeauna am spus: „Sunt păcătos, Doamne, învaţă-mă să umblu după legea Ta…” şi am depus străduinţa să mergem creştineşte.”
Si din neam in neam tot e pacatos si tot se invata, dar nu mai umbla dupa Legea Lui.
Inca o data repet: s-au camuflat lucrurile!

de: jjbo

jjbo — Fri, 28 Mar 2008 12:23:04 +0000

Igor, consideră că eşti mântuit, ori nu considera, e treaba ta. Aici se arată o “verificare” a nivelului de “biblicizare” pe care o are fiecare. Dacă ni-ar da cineva o palmă la obrazul stâng, l-am întoarce şi pe cel drept? Dacă ne-ar ruga cineva să mergem cu el 10 kilometri, am merge 20? Dacă s-ar judeca cineva cu noi ca să ne ia paltonul, îi vom da şi cămaşa?
De asta cer ca diverse afirmaţii neoprotestante, în care se pare că sunt sfinţi, iată să se supună acestui experiment.
Tu singur decizi.

de: Igor

Igor — Thu, 27 Mar 2008 21:44:42 +0000

eu sunt din acei “pocaiti”, si noi deloc nu credem ca dupa ce ne-am pocait nu mai facem pacate, aici aste prezentata un fel de exagerare pentru a zeflemisi crestnii protestanti. Noi defapt impotriva ce protestam? Impotriva lucrurilor care ne impiedica cumva sa-L cunoastem pe Dumnezeu. Noi suntem cu totii crestini, credem in trinitate, oare de ce apar neintelegeri intre noi? Este oare nebiblic sa crezi ca esti salvat? Isus Hristos ne da aceasta incredintare! Cred ca lui DUmnezeu deloc nu-i plac certurile dintre noi.

de: jjbo

jjbo — Fri, 07 Mar 2008 06:40:56 +0000

Frica trebuie şi ea, noi trebuie să ştim că deşi am făcut “tot ce scrie în carte” despre Rai, precum a făcut fariseul, nu suntem mai buni

de: Petru

Petru — Thu, 06 Mar 2008 19:29:41 +0000

Ai dreptate… atitudinea face diferenta.
De fiecare data cand aud o “predica” axata pe Frica stiu ca persoana respectiva, desi bine intentionata, e pe o cale gresita.

Cei ce incearca sa evite iadul iau cea mai mare teapa… pentru ca in stradania lor nu mai reusesc sa vada raiul de la picioarele lor.