(Lucrarea cîştigătoare la Concursul organizat de
Portalul Tineretului Ortodox din R. Moldova)
“Marea nu poate stinge dragostea, nici râurile s-o potolească”
(Cântarea Cântărilor 8:7).
Dragostea este un mare dar sufletului omenesc. Ea îi conferă aripi şi-l înalţă spre Frumos. Dragostea nu cunoaşte limite, e asemenea flăcării unei lumânări: oricâte lumânări nu ai aprinde de la ea, aceasta din urmă nu seacă. Nimic nu poate fi asemuit cu dulceaţa dragostei pentru Dumnezeu, pentru părinţi, apropiaţi, pentru cei cu care păşim pe calea vieţii.
Fără dragoste lumea ar părea sumbră, încătuşată în lanţurile întunericului şi lipsită de lumină, înţelepciune, bunătate. Noi suntem cei care purtăm în inimă o picătură din dragoste şi suntem datori s-o împărtăşim cu cei apropiaţi.
Dragostea ”toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă” (1Cor.13:7). Dacă sufletul nostru respiră cu dragoste, atunci numaidecât va fi luminat de înţelepciune, primind un strop din binecuvântarea cerească.
