Atâta pâine coaptă pe pământ
În vatră caldă e, şi rumenă, se coace,
Iar noi înnebunim şi n-avem pace…
Şi-atâta pâine coaptă pe pământ
În vatră caldă e, şi rumenă, se coace.
Iar coptul glas, în cântec se răsfrânge
Hotarele se fac în nehotar,
Şi sfinţii, ştim precis – nu se vor stinge.
Iar cântul este lumea ce v-anvinge
Cu mult mai înainte-acest hotar.
Sărutul cel cu buzele crăpate
Bătrân e, cât e lumea ce a fost,
Şi nu îmbătrâneşte niciodată
Căci i-i poruncă de la ceruri dată:
În Tată, în Duh Sfânt, şi în Hristos.
E bolta soarelui încă rotundă,
Deci nimenea din noi nu fie trist!
Căci peste el, o lume să audă –
E forma palmelor de trudă
A zămislirii lui, de către Crist.
I. B.
